Imi amintesc de ceasu-acela dulce,
de primavara dintre doua tinereti,
de cum zaceam eu la piciorul crucii
si cum sopteam incet " o, iarta-ma, Isus".
Imi amintesc cum mana Ta spre mine ai intins,
imi amintesc cum ranile mi-ai mangaiat,
cum dragostea ce-n suflet crezusem ca s-a stins
Tu ai aprins-o si pe calea Ta m-ai ridicat.
Si tu erai atata de aproape,
si-al Tau izvor de viata datator
imi vindeca urmele lasate
de pacatul candva biruitor.
Imi amintesc de-acea cereasca frumusete
ce mi-a promis c-alaturi imi va fimereu.
Ah, Doamne, imi amintesc a Ta blandete...
Imi amintesc de infiere, imi amintesc de cerul Tau...
Dar astazi, Doamne, cum de nu Te simt alaturi?
Si ce-i durerea aceasta ca noaprea de adanca?
De ce nu pot sa merg si mai adesea cad in laturi?
De ce ma simt pustie, si pierduta, si ranita...
De cand am inceput sa cred ca Tu esti doar in ceruri
si ca iubirea slavei Tale parca nu m-ajunge?
Cum de am inceput sa simt ca nu Te pot gasi
decat sapang adanc... sau, m-ai uitat, Isuse?
Dar nu! Tu nu-ti uiti niciodata
copii ce din lume i-ai gasit!
Si Tu privesti la fel de bland ca si-alta data
si ma astepti ca si atunci cu bratul Tau intins.
Ah, Doamne, atunge-te din nou de mine
si vindeca din nou sufletul meu zdrobit,
elibereaza-ma de indaratnicia firii
si-nalta pan' la cer jertfa acestui duh mahnit!
Eu am nevoie de iubirea Ta, Isuse!
de Tine am nevoie zi de zi,
s-aud sunand in minte ale Tale spuse
si sa Te simt alaturi orice-ar fi!
Atinge-Te din nou de-a mea fiinta, Doamne,
si fa sa sune mai triumfator iertarea Ta!
Peste ruine sa rasar-o noua dimineata
si vesnic sa traiasca-n mine Pastele Tau, Invierea Ta!
21.04.2013
